Istoria Aparatului Auditiv: Trecut și Prezent

400 î.Hr.
Această perioadă aduce o primă mențiune despre un dispozitiv de amplificare a sunetului în Domul lui Dionysos, o închisoare construită în Sicilia de către Dionysos în jurul anului 400 î.Hr. De la aceste începuturi curioase până la tehnologia de azi, modele moderne de amplificatoare auditive / aparate auditive continuă această evoluție fascinantă. Acest sistem a fost utilizat pentru a transmite sunetul din închisoare către camera portarului printr-un canal natural montan. Potrivit lui Goldstein în „Probleme ale Surzilor”, acest amplificator de sunet permitea portarului să fie informat despre posibilele planuri de evadare ale prizonierilor.

Secolul XVII (1600s)
În această perioadă, cercetările și documentările despre surditate și metode de ameliorare a acesteia au început să ia amploare:

• 1648: John Bulwer a scris despre educația surzilor și utilizarea limbajului semnelor pentru comunicare.

• 1650: Athanasius Kircher, un savant german, matematician și filozof, a vorbit în lucrarea sa „Musurgia Universalis” despre proteze auditive timpurii, cum ar fi „trompeta ureche”.

1657 - 1673
Athanasius Kircher descrie mai multe dispozitive în cartea sa „Phonurgia Nova”, inclusiv:

• „Tubus Cochleatus”: o trompetă timpurie pentru ureche, ilustrată ca parte a cercetărilor sale privind amplificarea sunetului.

• „Elipsa Otica”: unul dintre cele mai vechi dispozitive de ascultare, ilustrând cum sunetele pot fi direcționate și amplificate.

Mai multe ilustrații din aceeași lucrare arată tehnici de amplificare a sunetului, cum ar fi utilizarea unor construcții în formă de cupolă pentru a transmite sunetul pe distanțe lungi în interiorul clădirilor și metode de ascultare prin intermediul receptorilor de sunet, demonstrând tehnici inovatoare pentru acea perioadă.

1713
Christoph Stephanus Kazaver discută despre amplificarea și transmiterea sunetului în lucrarea sa „De tuba stentorea”. Ilustrațiile din această lucrare arată dispozitive de amplificare a sunetului similare cu instrumentele muzicale, subliniind progresul înțelegii amplificării acustice.

1757
Un comerciant german, Jorisson, „redescoperă” utilizarea conducerii osoase ca metodă pentru îmbunătățirea auzului. Într-un incident accidental, el descoperă că poate auzi sunetele clavecinului mai clar atunci când pipa din gură atinge instrumentul, transmitând vibrațiile sunetului prin oasele sale. Fiul său, Joannes Jorrison, descrie această descoperire în detaliu într-o disertație medicală publicată la Halle, explicând cum conducerea osoasă poate ajuta la comunicare, utilizând un obiect solid ținut între dinți pentru a transmite sunetele.

Sfârșitul anilor 1700
În această perioadă, aparatele auditive capătă o formă mai definită, cum ar fi „trompetele urechi”, cu forme de pâlnie sau con, denumite după cei care le-au popularizat, cum ar fi trompetele Townsend, Reynolds și Daubeney. Trompetele acustice au fost probabil primele dispozitive dezvoltate pentru a ajuta auzul, fabricate inițial din coarne scobite de animale și ulterior din lemn sau metal, adaptându-se pe măsură ce cunoștințele despre proprietățile acustice ale diferitelor materiale s-au îmbunătățit. De la trompete la tehnologia digitală de azi, aparat auditiv digital reîncărcabil , confortabile și simplu de folosit.